Interviuri

Ion Ion, antrenor CSA Steaua: „Suporterii îți dau un imbold, te responsabilizează, te ghidează, te «trezesc», e ceva deosebit să joci pentru ei”

Ion Ion a preluat, primăvara aceasta, echipa de fotbal din Clubul Sportiv al Armatei cu o misiune clară: aceea de a duce Steaua acolo unde acolo unde istoria o obligă – în primul eșalon românesc. Până atunci, cel care odinioară aducea trofee în palmaresul roș-albastru cu evoluțiile din teren, își va folosi cunoștințele de antrenorat perfecționate în ultimele trei decenii, atât în fotbalul arab, cât și în cel românesc, pentru primul test din acest sezon: promovarea în Liga a III-a.


Interviul a fost publicat și în numărul 1 al programului de meci, realizat de Asociația Steliștilor 1947, pentru partidele disputate pe teren propriu de către echipa de fotbal CSA Steaua.


Cu ce concluzii încheiați perioada de pregătire?

Am efectuat două stagii: la Cheile Grădiștei și la Tărlugeni. La primul am pus accentul pe încărcătură fizică și antrenamente grele. La al doilea, am încercat să omogenizăm primul 11 și am fost mulțumiți de cum au răspuns jucătorii.

Care sunt atuurile echipei în acest moment?

Ieșim în față cu jocul nostru specific Stelei, cel spectaculos. Lucrăm pe atac, să înscriem multe goluri, ceea ce s-a văzut: am reușit să marcăm aproape la fiecare meci. Nu ne bazăm pe un joc de apărare!

Ce credeți că mai au de îmbunătățit jucătorii?

Mai trebuie să lucrăm la omogenizare, prin antrenamente și prin îmbunătățirea relațiilor de joc.

Cât timp vă dați pentru „sudarea” echipei?

Turul ăsta e un test pentru noi și o să ne arate la sfârșit ce lipsuri și ce plusuri avem în organizarea echipei. Cei mai mulți jucători au 19-20 de ani, deci se poate lucra cu ei. Cerințele și așteptările sunt mari. Jocul nostru vreau să fie fantastic, spectaculos, nu să ne apărăm, ci să jucăm în terenul advers, iar asta se face printr-o pregătire fizică bună, pe care cred că o avem.

Care e obiectivul pentru tur?

Până la finele sezonului ne-am propus, bineînțeles, locul 1. Altfel, așteptările noastre sunt să creștem de la meci la meci și să nu avem probleme cu accidentările.

Făcând o incursiune în timp, care sunt cele mai frumoase amintiri care vă leagă de Steaua?

Performanțele! Am câștigat două campionate și o cupă cu Steaua, aici am debutat, aici am crescut, pe terenurile astea jucam la tineret. Cu asta am rămas. De fapt cu asta rămâi, nu? Cu trofeele, cu realizările. Nu mai știe nimeni câte minute ai jucat, dar știe că ai câștigat ceva pentru echipă!

Ați făcut junioratul la Steaua, pentru care ați jucat, ulterior, la echipa mare. Raportat la vremurile în care trăim, în ce măsură mai e important ca un fotbalist să fie crescut în pepiniera clubului la care evoluează ca senior? Mai contează atașamentul emoțional față de club?

Sigur că da! Copiii vin, acum, pentru ce văd la televizor și ce aud de la părinți. Au deja afinități și vor numai echipa aia preferată a lor. Întotdeauna a funcționat așa! Sunt unii care nu vor să vină, vorbesc de vârste de șapte-opt ani, pentru că simpatia lor e față de alt club și părinții respectă asta.

Ce impact au cei care au susțin echipa încă de la meciurile amicale? Vorbim despre sute de oameni, care vor deveni, curând, mii.

Suporterii îți dau un imbold, te responsabilizează, te ghidează, te „trezesc”, e ceva deosebit să joci pentru ei. Au aport mare de tot. Jucătorul simte, să știți! Și eu simțeam în teren. Mi-era și rușine, câteodată, când mă uitam câtă lume venea și mă gândeam dacă nu-mi iese bine jocul. E un capitol special în evoluția unei echipe.

De ce aleg suporterii CSA Steaua?

Asta este echipa Armatei, cea din 1947, cum a fost tot timpul. Înainte se spunea „Joci cu Armata!”, nimeni nu spunea de CCA sau de Steaua pe atunci. Continuatoarea echipei MApN este Steaua și plamaresul până în 2003 este al nostru!