Un an de la Colectiv. Bilanţul este unul sec: 64 de oameni au murit, 147 au supravieţuit. Sunt familii care au rămas schilodite pe viaţă, sunt părinţi ai căror copii le-au murit şi care încă îşi mai înghit lacrimile. Unii dintre ei încă se condamnă că au trăit şi au rămas în România, iar cele mai pesimiste voci spun că mulţi dintre cei care au murit au fost sacrificiul orgoliului şi dezinformării că în spitalele româneşti avem de toate. Inutil de spus că pentru cei 147 viaţa nu o să mai fie niciodată la fel şi că, dincolo de durerile fizice surde pe care le-au avut şi pe care le mai au, şocul a ceea ce s-a întâmplat i-a măcinat în răstimp.
Întrebarea vine firesc: ce-am învăţat după un an de la Colectiv? S-ar putea repeta unul dintre cele mai nefaste scenarii din ultimele decenii?
Am stat de vorbă cu Andrei Irode, directorul Blackhawk Security sau, mai simplu, unul dintre oamenii care asigură securitatea la majoritatea concertelor rock de la noi. Andrei a strâns în jurul lui comunitatea rock din România, fiind un apropiat de-al obişnuiţilor la evenimente de acest gen.
Articolul, într-o variantă mai sumară, l-am publicat şi pe site-ul adevarul.ro.
Putem spune, cinic vorbind, că există și părți bune după Colectiv?
Există foarte multe părți bune, însă din păcate, din cauza tragediei tind să se minimalizeze și să se evidențieze lucrurile negative. E mult mai simplu să scoți în evidență ceva ce nu e OK, decât ceva ce se face bine constant. S-au schimbat multe lucruri în bine, pornind de la grija oamenilor pentru siguranța proprie. Sunt foarte multe persoane care vin în cluburi la evenimente și întreabă dacă se găsesc suficiente stingătoare, dacă există o autorizație de la ISU, dacă sunt suficiente ieșiri de urgență. Spre exemplu, când am început activitatea la o nouă locație am primit două întrebări: când se deschide și imediat după dacă este sigură. Și asta mă bucură! Până la urmă, siguranța este responsabilitatea fiecăruia. Au început să se schimbe multe lucruri. Unii dintre oameni au început să devină mai apropiați, poate mai empatici. Pentru că trecând printr-o tragedie de genul ăsta, de cele mai multe ori, omul începe să realizeze niște lucruri.
Tu, spre exemplu, ce ai realizat?
Că fiecare moment este foarte important și că trebuie să ne stabilim fiecare niște priorități clare. De exemplu, voiam să mă întâlnesc cu cineva înainte de tragedie. Cu două-trei săptămâni înainte m-a sunat și să ne vedem în oraș și tot timpul am spus că sunt ocupat, pentru că era o perioadă destul de agitată cu evenimente și n-am reușit să ne vedem. După Colectiv mi-am dat seama că nici nu o să mai putem vreodată… Așa că am realizat că fiecare moment e important și dacă nu ești atent la detalii, la un moment dat s-ar putea să pierzi niște lucruri pe care să nu le mai poți dobândi niciodată înapoi.
După Colectiv au fost închise multe localuri și cluburi. Ulterior, au fost redeschise. Cum privești acest lucru, din punct de vedere al siguranței oamenilor care le trec pragul?
Multe localuri și cluburi, dacă mă întrebi, n-ar fi trebuit să funcționeze de foarte mult timp. Dacă au fost redeschise, probabil s-au luat niște măsuri în așa fel încât să corespundă. Măsurile astea ar fi trebuit să fie luate cu mult timp înainte. Ideea este că am observat că noi, ca societate, luăm măsuri doar după ce se întâmplă ceva, post factum, în loc să observăm anumite lucruri și să acționăm preventiv. Aici este problema.
În momente de panică, oamenii reacționează necontrolat și se pun în pericol unii pe alții. Cât de important e să urmeze niște cursuri de prim ajutor și să fie informați dinainte de a participa la evenimente?
Orice om, indiferent de gradul lui de pregătire, în primele momente într-o situație dificilă reacționează ca orice altă ființă vie de pe lume asta. Avem trei răspunsuri ca orice altă ființă vie: fight, flight, freeze. Dar prin educație, prin pregătire începem să gestionăm mult mai repede astfel de situații și să trecem mai bine peste un moment în care nu avem nicio reacție sau avem tendința de a o lua la fugă. Sunt răspunsuri naturale, împotriva cărora noi trebuie să luptăm ca să avem o reacție corectă. Asta se rezolvă prin pregătire, instructaje periodice, prin simplificarea modului în care se prezintă lucrurile. Pentru gestionarea momentelor când apare o problemă trebuie urmați câțiva pași, dar de foarte multe ori sunt predați într-un mod foarte complicat, în așa fel încât omul are impresia că asta e apanajul personalului specializat. Indiferent cât de mulți salvatori profesioniști am avea, într-o situație de genul celor petrecute la Colectiv, cutremure, incendii de proporții sau inundații avem nevoie de răspunsul comunitar, dar pentru asta e nevoie ca omul de rând să aibă un volum suficient de informații încât să gestioneze corect o chestiune de genul ăsta și să asiste persoanele aflate în dificultate până la sosirea echipajelor de urgență.
După Colectiv ai organizat niște cursuri de prim-ajutor. Ce te-a determinat să faci acest lucru?
Eu făceam astfel de cursuri cu colegii mei, doar că m-am gândit că undeva este o verigă lipsă. Propriu-zis, degeaba avem niște informații dacă ele nu ajung acolo unde trebuie. La momentul când m-am dus prin școli, licee, chiar și grădinițe nu existau inițiative organizate de a rezolva această problemă și atunci am considerat necesar să mă duc și să discut cu oamenii ce înseamnă sau ce m-a ajutat pe mine în momentele în care am avut o situație dificilă și cum am reacționat. E foarte importantă puterea exemplului, să le arăți oamenilor cum ai trecut tu peste, pentru că într-un fel sau altul se pot regăsi și pot urma aceeași direcție.
Care a fost obiectivul când ai început să predai cursurile?
Mi-am dorit să învăț alți oameni, mi-am dorit să văd care este reacția tinerei generație la această problemă. Mă interesează foarte mult, pentru că dacă vrem să schimbăm ceva nu e suficient să ne schimbăm noi. Educația, din punctul meu de vedere, este răspunsul la orice problemă. Trebuie să investim foarte mult din timpul nostru și cunoștințele noastre în tot ce înseamnă procesul ăsta de educare al tinerei generații. Oamenii sunt foarte receptivi, am fost plăcut impresionat. Dacă o persoană are o anumită problemă și prin faptul că după un program de pregătire reușește să comunice mai eficient cu dispeceratul de la 112 este un câștig enorm, pentru că e foarte greu în acele momente să dai informațiile corecte, aflat sub presiunea momentului. Dacă de-a lungul timpului ți se repetă care sunt informațiile pe care trebuie să le spui ajută foarte mult persoanele care coordonează aceste servicii să-și dea seama de gravitația situației.
Cum a schimbat Colectiv comportamentul oamenilor atunci când urmează să participe la un eveniment? Sunt mai atenți la unele lucruri?
Eu nu m-am schimbat prea mult, pentru că procedurile de care dispuneam existau în modul meu de a-mi desfășura acitivitatea. Pentru alții probabil da, s-au schimbat. Sunt oameni care nu au conștientizat implicațiile supraaglomerarării unor spații care nu sunt corect gestionate și cred că a fost o lecție foarte dură. Cred că și eu am devenit mai atent, mai inflexibil din anumite puncte de vedere dar e normal, o experiență de genul ăsta te schimbă și la nivel emoțional.
Cât poate să facă difererența o echipă bine pregătită într-o situație în care un loc nu îndeplinește normel de siguranță?
În primul rând, o echipă de intervenție bine pregătită nu ar avea ce să caute într-o locație care nu are autorizație și tot ceea ce trebuie. O echipă bine pregătită face diferența între viață și moarte! De-a lungul timpului ne-am confruntat și noi cu mici incendii, cu probleme de sănătate ale unor participanți unde am fost nevoiți să intervenim. Ideea este că în momentul în care oamenii știu ce au de făcut, chiar în niște condiții nu tocmai optime, ar reuși să facă diferența. Chiar după tragedie au fost foarte mulți medici, asistenți, paramedici care au făcut niște eforturi supraomenești.
La ce ar trebui să fie atentă o persoană care merge într-un club/bar?
în primul rând oricine are o astfel de locație ar trebui să fie dispusă să răspundă la anumite întrebări pe care orice om care calcă pragul este îndreptățit să le pună. În momentul în care nu observăm planurile de evacuare la vedere, unde sunt trecute și persoanele responsabile pentru asta, că nu există iluminat de siguranță, semnalistică, unde nu observăm că există stingătoare de incendiu la vedere și semnalizate corespunzător este o locație în care nu ar trebui să intrăm. La momentul respectiv oricine poate face o evaluare dacă există suficiente ieșiri sau nu. Dacă este una singură, clar avem o problemă și oricine ar trebui să răspundă la aceste întrebări. Eu, ca un al unei locații, întreb „Sunteți pregătiți?” și nimeni n-ar trebui să se simtă ofensat că faptul că e întrebat. Dacă locația are autorizare și care este capacitatea locului, prevăzută în documentele care se eliberează. În România nu există obligativitatea afișării la vedere a numărului de persoane prezente într-o locație . În străinitate este peste tot la vedere, chiar se trece: pentru bar avem 150, pentru petrecere 200. Cam asta ar fi, sunt multe lucruri de făcut, sunt foarte multe aspecte care trebuie lămurite, dar în mod cert ar trebui reglementat la nivel legislativ, eventual să există consultări între proprietarii de localuri și specialiștii de la situații de urgență. Aș vedea utilă o comisie care să analizeze lucrurile astea și să găsească niște soluții și să gândească niște termene clare pentru preschimbarea locației și pentru adaptarea unor măsuri cât mai urgente ca locația respectivă să poată corespunde.
Suntem un an mai târziu, s-ar putea ca în condițiile asemănătoare din noaptea de 30 octombrie lucrurile să se desfășoară la fel? Ne-a schimbat cu ceva la nivel de măsuri de precauție?
E o întrebare dificilă, sincer. Cred că foarte mulți dintre oameni ar fi capabili să facă un pic diferit lucrurile, dar ca la orice schimbare există și multă opoziție. Chiar m-am confrutnat de curând cu o discuție pe care am avut-o cu un oaspete care mi-a spus „De ce ne limitați accesul la eveniment?” și i-am explicat că avem o capacitate maximă a locului, iar el mi-a spus „Păi da, dar înainte aici intrau 500 de persoane”. În continuare există oameni care nu înţeleg riscurile și care nu au învățat nimic din Colectiv, iar acest lucru şi asta este într-adevăr trist.
Care au fost cele mai dificile scenarii cu care te-ai confruntat în timpul serviciului?
Am avut de-aface cu autovehicule cu care au luat foc și mi-aduc aminte că erau mulți cei care râdeau de mine că umblam cu trusa de prim ajutor și cu stingătoarele, iar după o vreme au început să înțeleagă utilitatea lor. Chiar oamenii care lucrează în domeniu de foarte multe ori nu sunt pregătiți pentru situații de urgență. Consideră suficient că au o statură impunătoare și că poartă un ecuson când de fapt pregătirea unui om care lucrează în securitatea privată este mult mai complexă și ar trebui să se desfășoare la un anumit nivel.
Care e povestea Împreună Rezistăm?
Împreună Rezistăm cred că este unul dintre momentele cele mai importante din viața mea. A fost un moment în care oameni pe care nu-i cunoșteam sau îi cunoșteam foarte puțin au vrut să ajute. Întotdeauna am admirat reacția oamenilor după atentatul din Boston, care și-au deschis casa pentru niște străini, care după ce au terminat o cursă de 42 de kilometri și-au continuat alergarea să ajungă la spitale și să doneze sânge. Tot timpul m-a deranjat într-un fel că nu puteam să spun asta despre noi. Într-adevăr, omul e capabil să faăc niște lucruri extraordinare. În anumite momente am văzut necunoscuți care au venit și au adus pături de acasă, medicamente, fiecare a vrut să ajute cu ceva. Cu toate să trăim într-o societate care promovează individualismul, când fiecare e pentru el, fiecare se dorește la interesele personale, mi-aș fi dorit o societate responsabilă și care să reacționeze și să dea dovadă de empatie. Exact asta s-a întâmplat după Colectiv, dar cred că prețul a fost foarte mare din toate punctele de vedere și nu se justifică în niciun fel ceea ce s-a întâmplat. Totuși, momentele alea au fost extraordinare și am simțit că indiferent de vârstă, de educație, toată lumea a vut în momentul respectiv aceeași direcție, au fost toți aceeași culoare. Sunt oameni care nu uită, care sunt conștienți de nevoile materiale și până la urmă spirituale ale celor care trec prin așa ceva. E foarte important pentru un om care trece prin astfel de momente să nu se simtă singur și atunci când își vede formația preferată pe scenă, atunci când își vede prietenii cu care poate altădată ieșea la un concert acolo clar este un sprijin emoțional și cred că este foarte important, poate mai important decât sprijinul material.